Păcatul din Satul Ascuns

Capitolul 1: Tentația de la Fermă

Satul ăsta mic din România, pierdut printre dealuri, părea rupt de lume. Biserica domina totul, iar predicatorul, un om corupt până în măduva oaselor, ținea pe toată lumea sub papuc. Dar nevasta lui, Elena, era altceva. O femeie de o frumusețe păcătoasă, slabă, dar cu forme care-ți tăiau răsuflarea, cu un trup curbat și o piele care părea să cheme păcatul. La 40 de ani, avea o alură care te făcea să-ți pierzi mințile, iar eu, Alex, un tânăr de 23 de ani, cu un dor nestăvilit și un dar de la natură care nu trecea neobservat, știam că o să fie a mea.

Lucram la ferma lor de câteva zile, reparând un gard stricat. Soarele ardea deasupra, iar sudoarea îmi curgea pe frunte. Elena mă privea de la distanță, cu un zâmbet ascuns, prefăcându-se că aranjează niște rufe. Când am terminat treaba, m-a chemat să beau un pahar de apă.

„Ai muncit bine, Alex,” mi-a spus, cu o voce mieroasă, în timp ce-mi întindea paharul. Ochii ei verzi mă fixau, de parcă mă dezbrăcau deja. „Dar pari obosit. Nu vrei să te odihnești un pic?”

„Obosit? Nu, doamnă Elena, dar un masaj n-ar strica,” am răspuns cu un zâmbet șmecher, testând terenul. „Și poate că și dumneavoastră aveți nevoie de unul. Tensiunea asta de la țară... vă strânge umerii.”

A râs, un râs gutural, care mi-a trimis un fior pe șira spinării. „Tu, un puști, să-mi faci mie masaj? Hai, să vedem ce știi.”

Am intrat în casă, unde mirosul de lavandă și lemn ars umplea aerul. I-am spus să se așeze pe un scaun și am început să-i masez umerii. Pielea ei era caldă sub degetele mele, iar gemetele ușoare pe care le scotea mă făceau să-mi pierd controlul. „Hai să-ți scot bluza, să ajung mai bine,” am murmurat, iar ea n-a zis nu. Materialul a alunecat, dezvăluind un trup care cerea să fie atins.

„Ești îndrăzneț, Alex,” a spus ea, cu o privire piezișă, dar nu s-a opus. Am trecut la picioare, mâinile mele urcând încet pe coapsele ei. Rochia i-am ridicat-o treptat, dezvăluind un fund perfect, rotund, care mă chema. „Ce faci acolo, băiete?” a întrebat, dar tonul ei era mai degrabă curios decât supărat.

„Doar te relaxez, doamnă Elena. Meriți asta,” am spus, în timp ce degetele mele îi frământau pielea. Am scos telefonul rapid, am făcut o poză – trupul ei, expus, era o operă de artă. Apoi mi-am dat jos pantalonii, lăsând să se vadă cât de tare eram. „Uite ce-mi faci,” am zis, cu o voce joasă, arătându-i cât de mult o doream.

Ochii ei s-au mărit, dar nu s-a retras. „Ești nebun, Alex. Dacă află cineva...”

„Nimeni n-o să afle. E secretul nostru,” am spus, apropiindu-mă. „Dar vreau să-ți văd tot trupul. Și știi că și tu vrei asta.”

A ezitat, dar mâna ei a ajuns la mine, începând să mă atingă. „Nu e de ajuns, Elena,” am spus, cu un zâmbet provocator. „Vreau mai mult.”

A zâmbit și ea, un zâmbet de femeie care știe ce face. „Atunci hai să vedem cât de mult poți duce,” a spus, în timp ce se apleca spre mine, gata să-mi ofere tot ce-mi doream. Aerul dintre noi era încărcat, iar dorința ne ardea pe amândoi. Eram pe cale să trecem linia, și știam că o dată ce o făceam, nu mai era cale de întoarcere.